AŞEZAREA GEOGRAFICĂ
Sighişoara este situată în centrul ţării, pe râul Târnava Mare, în sud-estul judeţului Mureş fiind un important nod rutier şi de cale ferată. Aparţine Regiunii de dezvoltare ADR Centru.
Coordonatele geografice ale localităţii sunt: 24°46’40” longitudine estică şi 46°12’40” latitudine nordică.
Situându-se în partea centrală a ţării distanţele până la principalele localităţi de interes economic, administrativ, cultural şi turistic nu sunt prea mari: 297 km până la Bucureşti, 120 km până la Braşov, 156 km – Cluj-Napoca, 54 km – Tîrgu Mureş, 40 km – Odorheiu Secuiesc.
RELIEFUL
Relieful Sighişoarei, parte din vechea platformă a Mării Panonice, existentă cu sute de milenii în urmă, este tăiat în terase de curgere fără astâmpăr a apelor Târnavei şi ale afluenţilor săi.
Micromorfologia îi conferă Sighişoarei rolul de poziţie cheie pe Valea Târnavei Mari, ea fiind un punct de intersecţie al principalelor drumuri prin care mai ales înaintea dezvoltării mijloacelor de transport, erai obligat să treci, fapt care explică importanţa strategică a vechii cetăţi, iar tranzitul comercial a contribuit la ridicarea sa economică.
În valea largă a Târnavei Mari, pe un teren accidentat de forma unei căldări, se ridică Dealul Cetăţii de pe care coboară oraşul, întinzându-se dinspre nord-vest spre sud-est. Dealul Cetăţii (425 m) încoronat de Cetatea Medievală este înconjurat de alte dealuri mai înalte, aşezate ca un imens amfiteatru natural: spre nord, Dealul Gării (528 m); spre vest Hula Daneşului şi Dealul Stejăriş (524 m); spre sud Lunca Poştei, care urcă spre Dealul din Mijloc (511 – 603 m), iar spre est, Dealul Brădet (524 m).
Dispoziţia vetrei oraşului se face pe câteva nivele de altitudine – între 350m pe lunca Târnavei Mari şi 475m pe Dealul din Mijloc. Diferenţa de înălţime în zona oraşului, de la nivelul Târnavei, este de aproximativ 110 m, astfel că Dealul Cetăţii domină întreaga vale din amonte a Târnavei Mari.
Dealul Gării, Platoul Breite (Stejăriş) şi Hula Daneşului, sunt locurile preferate de odihnă şi agrement ale oraşului. În aceste zone se practică un turism de recreere, care reconstruieşte o punte de legătură între om şi natură, oferindu-i acestuia posibilitatea ca, într-un cadru nou, să se elibereze de presiunea vieţii de zi cu zi.
CLIMA
Prin poziţia sa geografică, Sighişoara se încadrează în tipul climatic al Podişului Transilvaniei, aparţinând sectorului cu climă temperat – continental moderată, prezentând câteva particularităţi, în funcţie de aspectul deluros al regiunii şi de culoarul mai coborât al Târnavei Mari, care influenţează asupra regimului termic şi al precipitaţiilor, conducând la inversiuni de temperatură, frecvenţa ceţurilor şi a curenţilor pe culoar.
Temperatura medie anuală este de 8,2°C, valoare ce indică un potenţial termic redus şi care scoate în evidenţă climatul destul de răcoros.
Precipitaţiile medii anuale se înscriu între 650-700 mm/an. Lunile cele mai ploioase fiind mai-iunie (în medie 90-100 mm/mp), iar cele mai secetoase, noiembrie-decembrie (20-30 mm/mp). Ploile torenţiale nu au un caracter prea accentuat.
VEGETAŢIA ŞI FAUNA
În strânsă dependenţă de relief, clima şi sol, în această zonă s-a format o vegetaţiei aparţinând ca şi tip pădurilor de foioase. O climă propice, în general umedă, favorizează o puternică dezvoltare a vegetaţiei naturale.
Fondul forestier al municipiului Sighişoara se întinde pe 4985 ha din care 2% sunt răşinoase, 35% fag, 32% gorun-stejar, 28% diverse (carpen, arţar, paltin, frasin, alun, tei), iar 3% esenţe moi (plop, salcie, arin, mai rar mesteacăn), în luncile râurilor, inundate periodic, cu o umiditate ridicată.
Amatorii de curiozităţi botanice pot întâlni în regiunea Sighişoarei arbori şi plante mai puţin obişnuite. Pe platoul Stejăriş se găsesc stejari falnici – declaraţi monumente ale naturii – care, după părerea oamenilor de ştiinţă, ar fi ultimii reprezentanţi ai pădurii “românilor şi pecenegilor” (silva blachorum et bissenorum) de care aminteşte diploma acordată saşilor de regele Andrei al II-lea al Ungariei în anul 1224. Oricum, la un stejar răsturnat de vânt s-au numărat peste 700 cerculeţe, ceea ce indică o respectabila vârstă. Tot în jurul oraşului au fost aclimatizaţi arbori originari din Extremul Orient. Astfel, un arbore mai rar ca Ginkgo-biloba, considerat ca fiind originar din China de vest, a găsit condiţii climatice prielnice şi aici. O orhidee, Cypripedium calceolus, numită de localnici Papucul doamnei, creşte în pădurile din valea Târnavei Mari între Sighişoara şi comuna Daneş. Tot în apropierea oraşului se găsesc tufe de migdal pitic, o specie de conifere cu frunze căzătoare, “larice”, care creşte obişnuit la altitudini de peste 1000 m, dar care se simte bine şi pe Hula Daneşului, la o altitudine de 500 m. În sfârşit, vara stârneşte curiozitatea o specie de viorele albe, care contrastează plăcut cu cele obişnuite.
Fauna, bogată în vânat cu păr, oferă mari satisfacţii vânătorilor, care se laudă, pe drept, cu trofee premiate la expoziţii internaţionale (căpriori, cerbi, mistreţi, lupi, urşi), iar colecţionarii de fluturi găsesc aici o specie rară, fluturele de sidef (Argynius laodice).
HIDROGRAFIA
Apele de suprafaţă aparţin în ansamblu bazinului hidrografic al Târnavei Mari.
Principalul curs de apă care drenează teritoriul este Târnava Mare cu direcţie de curgere est – vest. Târnava Mare străbate oraşul de la confluenţa cu Valea Naghirocului până la confluenţa cu Valea Cetăţii, la Venchi, pe o distanţă de aproximativ 15 km.
Albia majoră a Târnavei Mari prezintă o extindere mai mare la Albeşti, la Sighişoara albia traversează un culoar cu aspect de defileu, foarte pitoresc pentru vechiul burg, dar strâmt pentru marile viituri ca acelea din 1970 şi 1975.
Oraşul Sighişoara este brăzdat de văi adânci, iar dinspre sud de râuleţe şi pâraie capricioase: Valea Şaeşului, Valea Dracului, Valea Câinelui, Valea Şapartocului şi Valea Scroafei. Acestea sunt aproape secate primăvara şi toamna şi involburate de viituri primăvara. Dintre acestea doar râul Târnava Mare, Valea Şaeşului şi Valea Câinelui au debit permanent.
Actualmente în Sighişoara exista un singur luciu de apă amplasat în partea de NV a intravilanului, Lacul Şercheş cu o suprafaţă de cca. 0,8 ha.
POPULAŢIA
Populaţia Sighişoarei era la recensământul din 2002 de 32.304 locuitori, din care 15.273 bărbaţi, reprezentând un procent de 47,28% şi 17.031 femei, însumând un procent de 52,72%. Satul aparţinător, Hetiur are o populaţia stabilă de 1.126 locuitori.
Populaţia stabilă, în anul 2009, conform bazei de date a Serviciului Public Comunitar de Evidenţă a Populaţiei, este de 35.950 locuitori, din care 17.296 bărbaţi, reprezentând un procent de 48,12% şi 18.654 femei, însumând un procent de 51,88%. Numărul populaţiei s-a modificat faţă de anul 2008, când erau înregistrate 36.165 de persoane, din care 17.416 bărbaţi şi 18.749 femei.
Structura etnică:
Români – 76,5 %
Maghiari – 18,22 %
Germani – 1,61 %
Romi – 3,41 %
Alte naţionalităţi – 0,26 %.
Distribuţia pe culte religioase:
Ortodocşi – 76,2 %
Romano-catolici – 4,64 %
Greco-catolici – 0,79 %
Reformaţi – 6,59 %
Unitarieni – 3,35 %
Evanghelici – 1,58 %
Baptişti – 0,57 %
Penticostali – 1,04 %
Alte culte – 5,2 %