1.ÎNREGISTRAREA NAŞTERII
Înregistrarea naşterii se face de structura de stare civilă din cadrul S.P.C.L.E.P. sau, după caz, de ofiţerul de stare civilă din cadrul primăriei unităţii administrativ-teritoriale în a cărei rază s-a produs evenimentul.
Termenul pentru declararea şi înregistrarea naşterii copilului este de:
a) 30 zile de la data naşterii, pentru copilul născut viu şi aflat în viaţă;
b) 3 zile de la data naşterii, pentru copilul născut mort;
c) 24 de ore de la data decesului, pentru copilul născut viu care a decedat înăuntrul termenului de 30 zile;
d) 30 de zile pentru copilul cu vârsta de până la un an, găsit sau părăsit de mamă în maternitate/unităţi sanitare.
Pentru copilul născut mort se întocmeşte numai actul de naştere.
Întocmirea actului de naştere se face pe baza declaraţiei verbale a persoanelor prevăzute de art. 16 din Legea 119/1996 cu privire la actele de stare civilă, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, respectiv:
oricare dintre părinţi; în cazul în care părinţii, din diferite motive nu pot declara naşterea copilului, această obligaţie revine:
medicului;
persoanelor care au fost de faţă la naştere;
asistentului social;
personalului cu atribuţii de asistenţă socială din unitatea sanitară în care a avut loc naşterea;
oricărei persoane care a luat cunoştinţă despre naşterea copilului.
I. Documentele necesare înregistrării naşterii:
certificatul medical constatator al naşterii;
actul de identitate al mamei şi/sau al declarantului, dacă naşterea nu este declarată de mamă;
certificatul de căsătorie al părinţilor copilului, în original, dacă sunt căsătoriţi; în cazul în care căsătoria părinţilor a fost încheiată în străinătate şi nu a fost transcrisă/înscrisă în registrele de stare civilă române, se procedează la transcrierea în regim de urgenţă a certificatelor de stare civilă emise de autorităţile străine în registrele de stare civilă române; naşterea copilului se înregistrează după transcrierea/înscrierea căsătoriei părinţilor;
* declaraţie scrisă cu privire la numele pe care îl va dobândi copilul, în situaţia în care părinţii poartă nume de familie diferit; în lipsa acordului părinţilor cu privire la numele de familie al copilului, instanţa de tutelă hotărăşte numele copilului şi comunică de îndată hotărârea rămasă definitivă la S.P.C.L.E.P./primăria unităţii administrativ-teritoriale care a înregistrat actul de naştere; certificatul de naştere se eliberează numai după înscrierea menţiunii privind stabilirea numelui de familie de către instanţa de tutelă; similar se procedează şi în cazul în care ofiţerul de stare civilă a refuzat înscrierea prenumelui, iar părinţii nu vor să opteze pentru un alt prenume;
pentru copilul născut în afara căsătoriei, * declaraţie de recunoaştere, dată în faţa ofiţerului de stare civilă care înregistrează naşterea, din care să rezulte şi numele de familie pe care îl dobândeşte copilul, la care se anexează consimţământul mamei; recunoaşterea fără încuviinţarea purtării numelui minorului se poate face şi în faţa notarului public; tatăl minor îl poate recunoaşte singur pe copilul său dacă face dovada discernământului la momentul recunoaşterii, prin efectuarea expertizei psihiatrice;
*declaraţie cu privire la domiciliul copilului, în cazul în care părinţii au domicilii diferite; dacă declararea naşterii se face de către o persoană, alta decât unul dintre părinţi, se prezintă declaraţia notarială a oricăruia dintre părinţi, din care să rezulte domiciliul copilului;
*declaraţie cu privire la naţionalitatea copilului şi a părinţilor.
* declaraţii – formulare tipizate care se completează la S.P.C.L.E.P. / primărie în faţa ofiţerului de stare civilă delegat.
În cazul în care unul dintre părinţi sau ambii sunt cetăţeni străini sau apatrizi, sunt necesare documentele menţionate, precum şi următoarele:
paşaportul părintelui cetăţean străin sau apatrid/părinţilor cetăţeni străini sau apatrizi, respectiv actul de identitate pentru cetăţenii statelor membre ale Uniunii Europene ori Spaţiului Economic European sau ai Confederaţiei Elveţiene sau, după caz, documentul de identitate eliberat de Inspectoratul General pentru Imigrări, în original. În cazul actelor de identitate/călătorie care nu conţin date înscrise prin utilizarea alfabetului latin se solicită traducerea legalizată a filei care conţine datele de identificare ale persoanei; totodată, dacă din documentele străine prezentate nu rezultă în mod distinct care este numele de familie şi prenumele se solicită declaraţia notarială a titularului în acest sens;
certificatul de căsătorie al părinţilor copilului, înregistrat în registrele de stare civilă române, dacă unul dintre părinţi este cetăţean român; dacă ambii părinţi sunt cetăţeni străini se prezintă certificatul de căsătorie, în original, precum şi traducerea legalizată a acestuia, apostilate/supralegalizate, după caz;
când declaraţia naşterii este făcută de un cetăţean străin, necunoscător al limbii române ori de o persoană cu handicap auditiv sau surdocecitate, documentele necesare înregistrării actului se solicită prin intermediul unui interpret autorizat sau, după caz, interpret autorizat al limbajului mimico-gestual ori al limbajului specific persoanelor cu surdocecitate.
În situaţia în care ambii părinţi au vârsta sub 14 ani sunt necesare, pe lângă certificatul medical constatator al naşterii, următoarele:
certificatul de naştere al mamei, al tatălui după caz;
actul de identitate al reprezentantului legal al unuia dintre părinţii copilului;
actul de identitate al declarantului, dacă naşterea nu este declarată de reprezentantul legal al mamei copilului;
expertiza psihiatrică care să facă dovada discernământului la momentul recunoaşterii copilului de către tatăl minor.
II. În situaţia în care mama nu poate prezenta un act de identitate, este necesar şi documentul întocmit de reprezentantul poliţiei cu ocazia verificărilor efectuate cu privire la datele de identificare a mamei şi a verificărilor în registrele de stare civilă şi în Registrul Naţional de Evidenţă a Persoanelor;
III. În situaţia în care naşterea mamei nu este înregistrată, declaraţia naşterii se face în scris de către persoanele prevăzute la art. 16 din actul normativ de referinţă, în baza următoarelor documente:
procesul verbal privind identitatea declarată de mamă, întocmit de reprezentantul D.G.A.S.P.C., al poliţiei şi de cel al unităţii sanitare;
certificatul medical constatator al naşterii;
actul de identitate al declarantului;
în situaţia în care copilul nu este recunoscut de tată este necesară dispoziţia primarului unităţii administrativ teritoriale unde se înregistrează naşterea, cu privire la numele de familie şi prenumele copilului;
în situaţia în care copilul este recunoscut de tată este necesară declaraţia de recunoaştere din partea acestuia din care să rezulte numele de familie pe care îl dobândeşte copilul, la care se anexează şi consimţământul mamei.
IV. Atunci când declararea naşterii se face după expirarea termenelor legale, actul de naştere se întocmeşte la cererea scrisă a declarantului, cu aprobarea primarului unităţii administrativ-teritoriale în a cărei rază s-a produs evenimentul, precum şi cu avizul conform al serviciului public comunitar judeţean de evidenţă al persoanelor.
Cererea se depune fie la S.P.C.L.E.P./primăria competentă să înregistreze naşterea, fie la S.P.C.L.E.P./primăria în raza căreia are domiciliul unul dintre părinţi/persoana majoră neînregistrată, respectiv sediul instituţia interesată.
Sunt necesare după caz, documentele prevăzute la art. 14^1 alin. (2) sau (3) din Legea nr. 119/1996 republicată, iar dacă nu există certificat medical constatator al naşterii este necesar raportul de expertiză medico-legală.
Dispoziţiile menţionate se aplică în mod corespunzător şi în cazul în care naşterea unui cetăţean român s-a produs în străinătate şi nu a fost declarată ori a fost înregistrată cu date nereale privind identitatea părinţilor, iar declararea naşterii sau înregistrarea naşterii se face în ţară la S.P.C.L.E.P. /primăria în raza căreia are domiciliul unul dintre părinţi (după ce M.A.I. verifică prin M.A.E. dacă naşterea a fost înregistrată în străinătate).
Înregistrarea tardivă a naşterii copiilor cu vârsta de până la 14 ani se face în baza documentelor prevăzute la pct. I, iar dacă nu există certificat medical constatator al naşterii, este necesară expertiza medico-legală cu privire la data naşterii, în format an, lună, zi, şi sexul persoanei.
La înregistrarea tardivă a naşterii copiilor cu vârsta cuprinsă între 14 şi 18 ani se prezintă documentele necesare înregistrării naşterii copilului cu vârsta de până la 14 ani, precum şi declaraţia persoanei a cărei naştere nu a fost înregistrată şi, după caz, a părinţilor sau ocrotitorului/reprezentantului legal ai/al persoanei, la care anexează 2 fotografii mărimea 3/4 cm, potrivit modelelor prevăzute în anexa nr. 20, respectiv în anexa nr. 21 din Metodologia aprobată prin H.G. nr. 64/2016 cu modificările şi completările ulterioare; declaraţia se dă în faţa ofiţerului de stare civilă/personalului cu atribuţii de stare civilă.
Înregistrarea tardivă a naşterii persoanei majore
Cererea scrisă a declarantului este însoţită de următoarele documente:
certificatul medical constatator al naşterii;
declaraţia persoanei a cărei naştere nu a fost înregistrată, dată în faţa ofiţerului de stare civilă/personalului cu atribuţii de stare civilă, la care anexează două fotografii mărimea 3/4 cm;
declaraţia a doi membri ai familiei, iar în lipsa acestora, a două persoane care o cunosc, dată în faţa ofiţerului de stare civilă.
În toate cazurile în care o persoană de sex feminin solicită înregistrarea tardivă a naşterii sale, aceasta dă o declaraţie în faţa ofiţerului de stare civilă/personalului cu atribuţii de stare civilă, din care să rezulte dacă are vreun copil a cărui naştere a fost înregistrată în conformitate cu prevederile art. 14^1 alin. (4) din Legea nr. 119/1996, republicată, cu modificările şi completările ulterioare.
Întocmirea actului de naştere pentru copilul/majorul găsit se face la S.P.C.L.E.P. / primăria unităţii administrativ-teritoriale în a cărei rază a fost găsit copilul, în baza următoarelor documente:
declaraţia scrisă a persoanei care l-a găsit, ori referatul reprezentantului S.P.A.S., din cadrul unităţii administrativ-teritoriale în raza căreia a fost găsit copilul;
procesul-verbal întocmit şi semnat de reprezentantul unităţii de poliţie competente, de medic şi de reprezentantul S.P.A.S.;
dispoziţia de stabilire a numelui şi prenumelui, emisă de primar, pentru situaţiile în care nu se cunosc numele de familie şi prenumele copilului, potrivit modelului prevăzut în anexa nr. 22 din H.G. nr. 64/2011, republicată;
expertiza medico-legală privind stabilirea sexului şi a vârstei aproximative ale copilului.
Întocmirea actului de naştere pentru copilul părăsit de mamă în unităţi sanitare se face după împlinirea termenului legal de 30 de zile de la întocmirea procesului-verbal de constatare a părăsirii copilului, semnat de reprezentantul D.G.A.S.P.C., de reprezentantul poliţiei şi de cel al unităţii sanitare, în baza procesul-verbal de constatare a părăsirii şi a următoarelor documente:
certificatul medical constatator al naşterii;
autorizarea instanţei de tutelă în a cărei rază a fost părăsit copilul, cu privire la măsura plasamentului în regim de urgenţă;
răspunsul poliţiei cu privire la rezultatul verificărilor privind identitatea mamei;
dispoziţia de stabilire a numelui şi prenumelui, emisă de primar, pentru situaţiile în care nu se cunosc numele de familie şi prenumele copilului;
declaraţia de înregistrare a naşterii.